Vinuri pentru carne roșie

---

Savoarea bucătăriei românești este una incontestabilă. Ea este o combinație de ingrediente simple, dar cu un gust bogat și delicios. O mâncare tradițională românească este o experiență culinară de neuitat și o modalitate perfectă de a descoperi cultura și tradițiile. Mâncărurile tradiționale sunt pregătite cu multă atenție și dragoste, iar rezultatul este o experiență culinară de neuitat.

Cel mai cunoscut fel de mâncare din bucătăria românească sunt sarmalele, care se fac din varză acră sau foi de varză cu carne de porc, orez și condimente. Sarmalele sunt un simbol al bucătăriei românești și sunt servite la majoritatea meselor tradiționale.

O altă mâncare tradițională sunt micii, care sunt un fel chiftele alungite din carne de vită și porc, cu usturoi, bicarbonat și alte condimente. Acestea sunt o delicatesă apreciată de toți și pot fi găsite în majoritatea restaurantelor din România.

Bucătăria românească este, de asemenea, cunoscută pentru fripturile sale delicioase, cum ar fi coastele de porc sau ceafa la grătar. Acestea sunt servite cu cartofi prăjiți sau orez, și sunt un deliciu pentru orice gust.

De ce am început cu această introducere despre mâncărurile tradiționale românești? Pentru că la baza lor stă carnea roșie. Deci, avem motive seriase să dezbatem acest subiect, mai ales că interesul este mare nu doar pentru voi ci și pentru noi.

La întrebarea ”ce vinuri merg la carnea roși„, răspunsul este simplu: găsiți un vin cu taninuri care să completeze aromele puternice ale cărnii.

Taninurile se găsesc în coaja și semințele strugurilor și dau vinului uscăciunea și astringența sa. De asemenea, aceștia ajută la curățarea gurii după ce ați mâncat carne roșie. Unele vinuri au mai multe taninuri decât altele, așa că găsirea unuia cu cantitatea potrivită poate fi dificilă.

Ce vinuri alegem pentru mâncărurile cu carne roșie?

Factorii importanți care trebuie luați în considerare sunt corpolența vinului, taninurile și nivelul de aciditate. Corpolența unui vin se referă la greutatea sa sau la senzația în gură; dacă ar fi să sorbiți un pahar întreg, ați putea spune dacă îl simțiți greu sau ușor în gură. Taninul este un compus prezent în vinurile roșii (și în unele vinuri albe) care le conferă caracterul astringent și le dă un gust amar - cu cât un vin conține mai multe taninuri, cu atât mai amar va avea un gust mai amărui. Aciditatea este, de asemenea, importantă, deoarece ajută la echilibrarea unei părți din amărăciunea dată de taninuri.

Cea mai bună alegere pentru carnea roșie este un vin roșu cu corpolență medie spre ridicată, cu taninuri scăzute și niveluri moderate de aciditate (dar nu prea mult). Acest lucru vă va permite să vă bucurați de toate aromele mesei fără a fi copleșit de amărăciunea sau acrivia de la oricare dintre acești compuși (ceea ce se poate întâmpla dacă beți ceva mai puternic taninic decât ceea ce vă recomandăm aici).

• la carnea de porc se potrivesc vinurile roșii seci
• carnea de vită cere un vin roșu sec mai corpolent
• mielului îi plac de asemenea vinurile roșii seci și demiseci (mai ales când vine vorba de o friptură la tava cu accente dulci de la stafide)
• vânatul preferă și el vinurile roșii (rubinii) seci
• tocănițelor le plac vinurile tămâioase
• gulașul merge uns cu un cabernet
• iahnia de fasole cu ciolan se poate consuma alături de un vin roșu sec ori demisec (fasolea este ușor dulceagă)
• varza cu cârnați cere un vin rose sau un vin roșu tânăr.

De exemplu, dacă doriți un vin roșu pentru friptură, cele mai bune alegeri ar fi Cabernet Sauvignon, Merlot sau Pinot Noir. Aceste vinuri sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește corpolența și profilul de aromă; au cantități medii de taninuri și aciditate.

Atunci când căutați un vin roșu care să se potrivească cu carnea roșie, este important să țineți cont de faptul că există trei tipuri de vin roșu:

• Vinul roșu sec se obține de obicei din struguri care au fost fermentați complet și învechiți în butoaie de stejar. Acest lucru îi conferă vinului taninul și culoarea caracteristică, precum și capacitatea de a îmbătrâni.
• Vinurile roșii demiseci acestea sunt de obicei mai ușoare decât vinurile seci și pot fi consumate în timpul meselor sau cu deserturi. Ele pot fi, de asemenea, învechite, dar nu la fel de mult ca vinurile seci - aproximativ 10 ani în loc de 20 sau mai mult.
• Vinurile roșii dulci potrivite îndeosebi pentru deserturi și mâncăruri foarte acre. De regulă aceste vinuri au în ele cantități mai mari de sulfiți pentru a li se stopa fermentația.

În privința sulfiților din vin există o directivă europeană, 69/2010, care indică ce concentrații maxime pot avea diverse tipuri de vinuri:

• vinurile roșii: 150 mg/l
• vinurile albe: 250 mg/l
• vinurile dulci: să nu depășească 400 mg/l.

V-am oferit aceste amănunte pentru a înțelege de ce amintim de sulfiți când vine vorba de vinurile dulci.